- Introducere în viaţă
I.
Era odată ca niciodată, între noi fie vorba era destul de recent şi exact ca-ntotdeauna, un ţăran. Iar acest ţăran avea, ca orice ţăran, un câine. Din ală mare, lăţos şi agresiv – de ţăran. Câinele, la rândul său avea un nume, dar nu ne interesează. Defapt poţi uita şi de câine, nu ne vom mai întâlni cu el.
Pe lângă câine, ţăranul mai avea: o turmă de oi, un ogheal şi o carpetă cu răpirea din Serai1 primite de pomană la înmormântarea unui unchi de pe mamă2, un mobil nefuncţional, o soţie, un cont pe google+ (sau o coincidenţă stranie de nume), o singură pereche de chiloţi, un cal + căruţă, o mână ruptă da’ puşă-n ghips şi vie, multă vie. Povestea ţăranului nu începe în acest paragraf însă!
Ci în ăsta: Prima înregistrare este de când, la cei 16 ani împliniţi, a terminat clasa a patra. Atunci a simţit că este momentul să facă pasul mult aşteptat de fiecare tânăr, pasul care să îl facă demn de a fi bărbat, pasul prin care să taie de tot cordonul ombilical: să părăsească vatra bătrânească, să fure cei 2000 de euro furaţi de frate-su din Italia, să-şi bată tatăl olog şi să plece în lume. Dar cum căile Domnului sunt încălcite, iar Domnul nu bea, ni le putem imagina pe cele ale unui adolscent care are probleme serioase cu alcoolul: nu a fost în stare decât să ajungă în satul vecin.
II.
Lăsăm ţăranul în noul său sat şi trecem la femeia acestuia. Povestea ei este mai spectaculoasă prin simplul fapt că aceasta este femeie. Femeile, indiferent de numărul anilor, bărbaţilor şi al naşterilor au o poveste chiar mai interesantă decât Escobar.
Aceasta s-a născut dintr-o mamă într-un orfelinat. Mama nu şi-ar fi dorit asta dar n-a avut incotro. Tatăl nu a putut nici el schimba destinul, de 2 ani era plecat în misiune de menţinere a păcii în Libia3. Rudele, deşi înstărite au rămas departe: bunica în Franţa, la tratament iar cele două mătuşe în Padova, la centură.
Povestea naşterii în orfelinat a început pe 8 ianuarie când una din operatoarele serviciului 112, a preluat, plină de plictis, un apel. La capătul celalt era un om. Omul avea glas de femeie şi a cerut o salvare pe motiv că naşte. Operatoarea a avut un momet de cugetare şi, realizând că femeile au, în general, capacitatea de a naşte şi că Thomas Beatie nu vorbeşte româna cu accent de oltean, a tras concluzia că vorbeşte c-o altă femeie. A devenit bruc amabilă şi a decis să ajute. A trimis două ambulanţe normale şi una smurd. Dar cum viitoarea mămică nu era nici atât de mare şi nici atît de elastică încât să încapă în toate, două din ele s-au întors goale. Bine, până la urmă au prins pe drum o bătălie a ţiganilor craioveni cu nişte gabori mascaţi şi nu s-au întors chiar goale.
Dintr-o coincidenţă drăguţă ambulanţa era condusă de Titi Aur, care tocmai fusese suspendat pe viaţă pentru dopaj cu sibutramină. Prin altă coincidenţă drăguţă Titi se întorcea de la un sfânt Ion, de la care nu putuse să plece fără a ciocni un pahar de vin. Alb. Că ală răşu era mai bun şi servise două. Două când a ajuns şi două când a plecat. Plus un pahar mic de ţuică. Pahar pe are l-a umplut de vreo 6 ori. Dintr-un efect al coincidenţei anterioare, Titi a uitat că se află la volanul unei ambulanţe de trei tone şi că în spate se află o femeie cu contracţii. Şi chiar şi aşa lucrurile stăteau ok; până la urmă, cu sau fără contracţii, în spatele oricărui bărbat se află o femeie. Problema a venit abia după altă serie de coincidenţe: într-o curbă nesemnalizată5 de pe strada Renaşterii, Titi şi-a amintit de un filmuleţ de pe youtube în care un cetăţean român conducea fără să-şi folosească mâinile un camion. Avănd orgoliul lezat până la umilire, Titi a închis ochii şi nu a ezitat: a luat mâinile de pe volan, a tras din torpedo revista Tabu cu Udrea în latex şi a început să râdă demenţial.
Sfârşitul primului episod.
Note:
1: Carpeta cu răpirea din Serai a devenit emblematică pentru poporul român nu doar prin prenţa sa în fiecare casă ci şi prin faptul că cuprinde câteva idei fundamentale din geneza poporului: blugi şi cotropiri turceşti, palate şi cai ţigăneşti, răpiri şi trafic de persoane, drumuri neasfaltate, defrişări necontrolat, emigrare şi cruzimă faţă de animale.
2: La înmormântare, ţăranul nu fusese invitat pentru că era certat cu partea aia de familie însă, cum iarna bătea la uşă, şi-a luat inima în dinţi ş-a plecat glonte spre priveghi cu un singur gând: oghealul. Când a ajuns, mamă-sa nu l-a văzut cu ochi buni, de vreo 2 ani o supăra o cataractă avansată. Mătuşă-sa, însă, l-a primit în casă, l-a pus să mănance şi l-a lasat să îşi aleagă ceva de pomană. S-a contrat pentru ogheal cu un văr mai mic handicapat şi cu o altă mătuşă. Aceasta a fost scoasă repede din joc, însă între cei doi veri s-a lasat cu contuzii şi ochi vineţi. Înfrântul s-a mulţumit c-o pereche de izmene din nailon. Carpeta a luat-o de sub sicriu pentru a-şi arăta nemulţumirea vizavi de neinvitara lui. Sicriul era pe carpetă când a smuls-o. S-a răsturnat după.
4: Deşi la început a primit cu suspiciune veste că soţia sa îi va dărui un copil, el fiind plecat de 2 ani, pe parcurs s-a liniştit: soţia i-a explicat că suferă de o boală foarte rară contractată într-o excursie în zona Nilului Albastru, Sudan, care, printre altele, se manifestă prin subdezvoltarea uterului, rezultând o sarcină cu o maximă de 96 de săptămâni şi nu 40. Fără să se întrebe când a mers dânsa în zona Nilului Albastru, Sudan , el a crezut-o, şi a devenit foarte entuziasmat în a-şi vedea odrasla. De unde concluzionăm că bărbaţii îs mai creduli.
5: Bine, ea a fost semnalizată în 85, la asfaltare; dar de atunci toate panourile, balostradele şi capacele de canal au dispărut rând pe rând.
